Prezentare romane, cărţi
Un produs Blogger.
Photobucket

vineri, 3 septembrie 2010

Cuvântul autorului

Moto: Comunismul este opiu pentru popor.

Parafrază a falsului slogan lansat de Lenin: "Religia este opiu pentru popor")

Omagiu preţioasei mele colaboratoare şi inspiratoare,  Aurora Cristea

Nuvela TASE sau BEŞTELITU’ SAGA este un pamflet cu accente sumbre care încearcă să scoată la lumină presiunile exercitate de un mediu politico-economic ostil asupra unei societăţi în formare, aflată încă în sevraj după căderea comunismului.
Acţiunea lui se petrece undeva în lume, într-o ţară ciudată, dar reală numită Fomânia. Locuitorii ei, fomânii, au trăit prost dintotdeauna, de când se ştiu ca naţie şi aproape că s-au învăţat cu asta. Istoria lor dovedeşte că niciodată, nimeni din cei care au condus ţara în decursul vremurilor nu a fost preocupat de felul în care trăieşte populaţia.
După unii sociologi, fomânii nu au fost niciodată un popor, ci mai degrabă o populaţie. Viaţa ei, până de curând lipsită de dinamism, creează impresia că această populaţie nu a trăit cu adevărat, ci a vegetat.
Prezenţa fomânilor în contextul mondial, mai puţin vizibilă în ultimii 60 de ani, este consecinţa unei cumplite boli sociale de care au suferit. Ea a fost provocată de infectarea lor cu un microb patogen de o virulenţă extremă, foarte rezistent la tratamentele clasice.
Acest virus identificat de politologia modernă ca virusul totalitaro-comunist de origine estică, nu a afectat numai Fomânia, ci şi ţările înconjurătoare. Apogeul virulenţei lui s-a manifestat însă aici din cauza unor condiţii favorizante şi a specificului cultural al naţiei.
Ieşirea fomânilor din această stare de boală, este atribuită exploziei produsă de  detonarea neaşteptată a unui aliment de origine vegetală, fenomen care a devenit celebru în lume sub numele de “explozia mămăligii”.
Eroul nuvelei - Tase Beştelitu’ este un personaj negativ ales din mulţimea celor care au populat ţara în acei ani. El a apărut din gloată, ca mulţi alţii, asemenea unor gunoaie care plutesc deasupra apelor tulburi de după potop.
Viaţa lui poartă amprenta unei obsesii: lupta pentru îmbogăţire, ţintă pe care, spre deosebire de alţi contemporani, nu o va atinge niciodată. Existenţa lui poate fi imaginată ca o continuă alergare pe o cărare îngustă şi alunecoasă aflată pe marginea unei prăpăstii în care, din prea mare grabă, alunecă şi cad cei fără proptele şi sprijin politic.
Din păcate, el şi-a ales ca modele de îmbogăţire indivizii care au făcut după căderea comunismului averi colosale prin fraudă şi însăilarea în ţară a unui fel special de democraţie, o democraţie originală, percepută de cei mai mulţi ca o pacoste naţională.
Toate încercările lui de a-şi atinge scopul s-au soldat cu eşecuri. De fiecare dată a fost înşelat şi învins de alţii, mai vicleni, mai experimentaţi ca el.
După câteva încercări nereuşite de a câştiga bani prin muncă cinstită, el se apuca de  jocurile de noroc şi, nerealizându-şi nici aşa scopul, trece la activităţi ilegale de contrabandă, culminând cu jaful armat.
Cu toate eşecurile suferite, el rămâne consecvent ţelului său şi continuă cursa lui solitară. Nu se lasă, întotdeauna merge mai departe, din rău în mai rău. Mereu învins, dar niciodată zdrobit, continuă până la moarte.
Destinul lui Tase nu este un exemplu de urmat. Exemplarele asemănătoare lui  trebuiesc înlăturate fară resentimente, ca o cangrenă socială oriunde apar, chiar dacă uneori   împrumută trăsături umane.
Povestirea se sfârşeşte cu moartea eroului principal care, la hotarul dintre viaţă şi moarte, caută să resusciteze hoţia prin ultimele sale cuvinte, că el, Tase, nu moare, ci se  mută.
Concluzia este de natură să stârnească frisoane, putând induce în mintea oamenilor  ideea că hoţia este eternă şi nu dispare niciodată. Ea suferă numai mutaţii.
Această periculoasă filozofie constituie şi motivaţia pentru care Tase este pedepsit şi eliminat din viaţa socială, recuperându-se astfel demnitatea individului corect.
Situaţiile precum şi personajele prezentate, puţine la număr, deşi sunt fictive, au corespondenţă în realitate.  Ele sunt expresia unor adevăruri nefericite care nu pot fi trecute cu vederea şi nici negate. Ficţiunea intervine în special în amploarea, exagerarea şi îngroşarea lor atât în scopul denunţării tendinţelor de proliferare, dar mai ales pentru a sublinia pericolul care pândeşte Fomânia dacă rămâne paralizată.  
Din acest motiv, autorul face un apel simbolic adresat naţiunii, dar şi destinului ei.
Fomânia, trezeşte-te, şi mai încearcă treaba aia cu mămăliga. Poate îţi mai reuşeşte o dată!



Ianuarie - Martie 2008

Sustin campania

Persoane interesate

Vizitatori

cc